Tehnica Kintsugi este o tehnică aparte care implică reasamblarea obiectelor de ceramică sparte, lipirea lor cu o rășină amestecată cu pudră de metal prețios. Independent oarecum de aspectele istorice care merg spre dinastiile imperiale japoneze, timpuri în care, fiind nemulțumiți de felul în care făurarii chinezi au înțeles să repare vasele sparte la cererea shogunului Ashikaga Yoshimasa, meșterii japonezi au decis că intervenția asupra vasului nu trebuie să ascundă ci, din contra, cicatricile lăsate de spărtură trebuie să fie nu doar vizibile, ci făcute de o manieră care să dea profunzime, să atragă atenția, să îmbogățească, să dea o nouă valoare și poate, un nou sens vasului ceramic reconstruit.





Dacă vorbim strict despre tehnică, cred că frumusețea ei stă în multitudinea de detalii, în secundele de echilibristică și de transpunere pentru a reașeza fragmentele cu margini ascuțite fără să te rănești,  în liniștea interioară, chirurgicală, necesară pentru a potrivi și menține echilibrul formei  și linia unui vechi și totuși a unui nou obiect. Să nu uităm, rezultatul final al unei opere kintsugi, este noul și vechiul în același timp.

 

Artistul trebuie să aplatizeze nevoia de creație și să respecte o ordine prestabilită de creatorul inițial, ceramică spartă, deci elementul de aleatoriu îți dictează, și atunci, aș spune că rigurozitatea și meticulozitatea sunt cuvintele de ordine pentru a încerca să lucrezi, departe de mine să spun să stăpânești o tehnică atât de sensibilă. Până la urmă trebuie să te așezi pe linia energiilor strânse în istoria vasului, să le înțelegi și să le ajuți să renască într-o nouă formă, mai luminoasă și mai prețioasă.



 


 



Putem avea încredere că japonezii pot încapsula inteleciunea veacurilor într-un singur obiect. Ei au o cultură  și un talent de invidiat pentru claritatea gândirii și a comunicării, cu o admirabilă atitudine pentru ceea ce este important în viață.

 

Abordarea ulterioară a tehnicii Kintsugi, aceea de a sublinia mai degrabă decât a ascunde daunele, ilustrează foarte bine punctul esențial de diferențiere dintre filosofia occidentală și cea estică.

Kintsugi înfrumusețează spărturile și le consideră o parte importantă din istoria obiectului, acesta devenind mai prețios, nicidecum ceva la care putem renunţa pentru că este deteriorat.

Transformarea nu presupune doar așezarea bucăților vasului spart, ci mai mult, reinventarea sinelui printr-o alchimie, odată cu renașterea obiectului într-o formă strălucitoare, mult mai valoroasă.

Această idee de a sărbători vasele sparte este considerată în cultură asiatică, o prelungire a conceptului wabi-sabi acela prin care este apreciată frumusețea imperfecțiunii. În contrast cu filozofia vestică care pune preț pe perfecțiune și simetrie, filozofia de viață estică găsește valoare și în obiectele distruse sau imperfecte.

 



Pe scurt, Kintsugi este tehnică japoneză de lipire cu aur a obiectelor de ceramică sparte. Uneori vasele se sparg din cauza loviturilor, alteori se sparg în cuptor. Farfuria s-a crăpat în timpul arderii, probabil pentru că a avut multe fisuri invizibile la baza crăpăturii mari. Înainte de aplicarea rășinii, am fixat bandă adezivă pe spatele crăpăturii pentru a păstra locul curat atunci când aceasta va fi umplută.




Bolul a fost spart în mai multe cioburi pe care le-am recuperat cu grijă. Este nevoie de multă atenție pentru că bucățile sparte au marginile foarte fine și tăioase. Recompunerea și așezare pieselor este asemenea unui joc de puzzle, cu un model croit de energia adunată în structura obiectului. Bucățile sunt puse pe masă în poziția pe care o vor ocupa rând pe rând.

Următorul pas este acela de preparare a rășinii. Amestecul de rășină cu publerea aurie se aplică pe marginea cioburilor astfel încât atunci când sunt reunite să păstreze destul de evident o linie aurită pe toată lungimea crăpăturii. Fiecare piesă participă astfel la renașterea unui vas mai luminos și mai prețios.

O altă varianta a tehnici Kintsugi, este aplicarea foiței de aur pe șnurul de rășină care iese la suprafață atunci când două cioburi sunt fixate împreună. După uscare foița ce depășește linia lipiturii se îndepărtează cu o pensulă moale.



 



Știam de mult despre această tehnică, dar simțeam că este nevoie să ating un anumit nivel ca să o pot aborda, probabil că nu venise momentul ei… Dar acum după “repararea” mai multor obiecte, cred că este necesară o adevărată liniște, o stare zen și o  aliniere cu ține însuți, pentru a putea intra în acea stare care ajută la renașterea obiectului de ceramică. Este un anumit tip de energie, care trebuie să rezoneze cu cea a vasului, și care să participe la unificarea energiei împărțită în bucățile sparte.

Toată această experiență, m-a făcut să mă simt că un samurai în timpul antrenamentelor, cu acuratețe în mișcări, antrenarea echilibrului, răbdare și dozarea energiei, până la reconstruirea în întregime a vasului.


Va las aici proiectul Kinstugi de suflet. >> KINTSUGI - Să învingem depresia   Vizionare placută!

Mai jos sunt cele cinci obiecte create în cadrul proiectului "Să învingem depresia".