Dacă ai visat vreodată la o viață de artist, cu o cafea aburindă într-o mână și o operă de artă perfectă în cealaltă, te anunț de pe acum că viața într-un atelier de ceramică e puțin diferită. Mai exact, cana ta de cafea ajunge mereu să aibă urme de lut, iar „opera de artă” are deseori formă unui bol ciudat pe care nici măcar pisica nu vrea să-l folosească pe post de castron. Ah, și să nu mai vorbim despre faptul că orice curățenie făcută în atelier are efect cam jumătate de zi, în cazul fericit.

Dacă îți place iarna, să vezi ce faină e iarnă când apă e rece sau lutul nu se usucă, ci stă așa drăguț și te privește cu mirare, stand ud și azi, și mâine și poimâine. Să vezi cum vara soarele se face frate cu cuptorul! Și încălzesc atelierul la temperaturi amețitoare, în așa hal că nici pisica nu mai vrea să stea tolănită la căldură.

Drăguț este că pentru un olar, Crăciunul cade când vrea el. În septembrie deja intri în starea de sărbători de iarnă, vezi frigul, vezi bradul, la olar oarecum….viață e pe dos, e în avans, când e frig, se plânge că nu i se usucă, când e cald, se plânge că i se usucă prea repede. El e o persoană doritoarea de constanță, de predictibilitate, pentru că fix asta nu are. Și asta e ce îi place cel mai mult.

Dimineața începe cu... un strat de praf de lut

A fi olar nu e doar despre creativitate și inspirație. Este și despre a accepta că mâinile tale vor fi într-o stare perpetuă de „murdar artistic” și că hainele tale nu vor mai fi niciodată curate. Ce nu șțiți este că nicio crema din lumă nu repara mâinile de olar, ele intră așa într-o stare diferită. Ar putea fi mâini de test pentru creme!

Chiar dacă îți cumperi un șorț nou, în exact 3 minute va arăta că și cum ai participat la o luptă cu nămol. Dacă ai un câine sau o pisică, noi avem două, pregătește-te să descoperi urme de lut inclusiv pe blană lor, pentru că totul în jur devine treptat o extensie a atelierului. În orice caz, pisicile noastre lucrează și ele, sau verifică, sau stau de pază măcar! Nimic nu trece neobservat!

Roata olarului: o ruletă rusească

Ai văzut vreodată acele videoclipuri relaxante cu olari care modelează elegant un vas pe roată? Ei bine, în realitate, acea roată e mai imprevizibilă decât un motan flămând la 3 dimineața. Dacă nu ești atent, lutul se răzbună: ori îți sare direct în față, ori se transformă deodată în ceva ce nu îți doreai! Când crezi că ai terminat, brusc, forma se prăbușește ca o clătită prea moale. Și atunci începi din nou, cu speranță și un ușor oftat, promițându-ți că „de data asta sigur iese bine”.

Dar, unele lucruri nu se văd! O fi bine, o fi rău?!

Arderea – momentul adevărului

După ore întregi de muncă, îți pui speranțele în cuptor, acel sanctuar al artei ceramice. Numai că, uneori, cuptorul decide că nu ai fost suficient de umil și îți crapă munca în mii de bucăți. Alteori, glazură decide să se scurgă în locuri neașteptate, iar piesă ta ajunge să arate ca un experiment de laborator eșuat. Oricum ar fi, suspansul deschiderii cuptorului e comparabil doar cu așteptarea unui rezultat de loto. Ai două opțiuni: fie închizi ochii și speri la ce e mai bun, fie deschizi ușa cuptorului cu un amestec de panică și curaj, ca și cum ai verifica tema nefăcută în fața profesorului.

Cel mai rău lucru – să descoperi cu o zi înainte să predai o comandă că totul e stricat! Și ghici ce?! Nu ai când să le refaci. Dacă am pățit așa ceva? Yes, of course! Cum a fost? Groaznic!

Clienții: o sursă nesfârșită de surprize

Una dintre cele mai fascinante părți ale olaritului este interacțiunea cu oamenii care vor să îți cumpere creațiile. Întâlneșți tot felul de personaje: de la cei care îți explică cum „se face corect” ceramică, deși n-au pus mâna în viața lor pe lut, până la cei care încearcă să-ți negocieze un bol de lut lucrat manual la prețul unui pachet de biscuiți. Nu lipsesc nici întrebările ciudate, precum „E rezistent dacă-l scap pe jos?” (Răspunsul sincer: Depinde de... Cât de sus îl scapi?).

Alte replici rămase celebre: “Paharele astea două sunt un pic diferite? Sau mi se pare mie? Răspunsul: “Aaaa…..?!”

Concluzie: o meserie plină de noroi și satisfacții

Viața într-un atelier de ceramică e plină de provocări, dar și de momente magice. Dar nu e cum crezi, e haos, praf, obiecte sparte, încercări eșuate.

În orice caz, șțiți de ce olarii sunt buni la relațîi? Pentru că știu când să aplice presiune și când să lase lucrurile să respire! Dar știți de ce olarii sunt mereu fericiți? Pentru că își modelează singuri viitorul!