Siliștea Snagovului este locul unde visul nostru de a avea o casă cu grădina pentru noi și pentru copil, pentru că la momentul acela aveam doar unul, a devenit realitate.  Satul nostru este așezat undeva între lac și pădure, de unde în zilele senine se văd munții în zare.

Dacă acum 4 ani, știam despre Snagov, ca o destinație de agrement sau de ieșit în pădure cu bicicletă, odată cu dorința noastră de a ne apropia mai mult de natură și plimbările cu mașina prin satele din apropierea Bucureștiului, toate cu gândul la o ogradă cu mult spațiu în față casei și mulți pomi și o căsuța unde să putem locui și să am un atelier unde să pot face “mizerie” , am ajuns în Siliștea (oamenii locului au renunțat la al doilea nume al localității la nivel conversațional).

Văzuserăm noi niște proprietăți frumoase în zona Ardealului, și deși ne doream ceva asemănător undeva mai aproape, știam că specificul câmpiei este altul…..cu casa la stradă și grădina destul de mică…mai înghesuită. Așa mult ne-am dorit, încât toate astrele s-au așezat și au contribuit la a descoperi și face al nostru petecul de pământ. Așa cum ni l-am dorit, cu pomi, cu grădina mare, cu casa departe de stradă.



Ploua când l-am descoperit, era noiembrie. Am revenit de câteva ori să ne mai uităm la el, poate ne răzgândim așa cum am pățit alte dăți. Era minunat de fiecare dată și părea că nu vom mai găși altul  cu o lumina la fel de frumoasă și cu o energie atât de puternică.

Astfel că toate lucrurile s-au așezat ca să devină al nostru. Era nelocuit de multă vreme, așa că a fost foarte mult de muncă, dar acum ne putem bucura de toate oasele rupte și firele albe ieșite între timp. Am făcut aici lucruri și activități pe care nu ne-am fi gândit vreodată că vom avea ocazia sau nevoia să le învățăm sau să le facem. Dar, omul cât trăiește, învață. Am plantat pomi fructifeti, gazon (care acum arată senzațional, zici că suntem pe Wembley și de care suntem foarte mândri), am dat cu trafaletul, am montat parchet, am refăcut gardul, am tras utilități și alte nenumărate muuulte detalii.






În mod ironic, cea mai apropiată zona de acces în pădure de la noi de acasă este la vreo 400 m. Clar ceva ne atrăgea în zona asta… Aerul curat și liniștea. La altă zvârlitută de băț se află Mănăstirea Snagov unde este mormântul lui Vlad Țepeș. I se mai spune și Ostrovul  Snagovului, o insulă legată de pământ cu un pod lung care traversează lacul. Prima dată când am am văzut-o ne-a dus cu gândul la filmul cu același nume “Ostrov”, un film care ne-a rămas în inimi. Mănăstirea este un monument important de artă feudală din Țara Românească.  Este o ctitorie târzie a lui Micea cel Bătrân, atestată documentar în 1408 și refăcută de mai multe ori de alți domnitori, printre care și Vlad Țepeș.





Pe vremea când lucrările de amenajare din curte erau în toi, făceam des vizite la Școala de la Piscu pentru că începusem lecțiile de olărit cu Nea Gigi, asta ne mai ajuta să ne relaxăm și, oarecum totul luase o turnură interesantă.

Încet dar sigur ne gândeam să facem atelierul și pentru olărit, nu doar pentru desen și pictură.

Un moment important a fost când am cumpărat prima roată pentru olărit, electrică. Atunci a fost un fel de decret al independenței. A urmat construirea cuptoarelor, întâi de cărămidă, apoi a unuia de tip Raku și continuă cu perfecționarea și dezvoltarea tehnicilor și designului de obiecte.  Așa a început să se dezvolte pasiunea și să prindă formă atelierul nostru, care a fost botezat cu mândrie: CERAMICAL. Un alt fel de a spune că facem obiecte din ceramică, ceramic for all, adică ceramică pentru toți.





Și uite așa, fie că este iarna la căldura focului de lemne, sau vara, pe terasă, între reprizele de muncă în grădina, lutul se transformă zi de zi în atelierul nostru de ceramică în obiecte utile, durabile, lucrate atent și cu pasiune, că de, așa e ceramica de Siliștea Snagovului.